Evanghelia eseniana a pacii

(partea a II-a click aici)

  "Această Carte a Patra, Învăţăturile Alesului, reprezintă încă un fragment al manuscrisului complet care există în limba arameică în Arhivele Secrete ale Vaticanului şi în slavona veche în Biblioteca Regală a Habsburgilor (acum proprietatea guvernului austriac). Cât despre motivul amânării publicării ei, nu pot decât să presupun că Dr. Szekely şi-a dorit realitatea vie a acestor adevăruri fără vârstă, neîntinate nici de prezenţa traducătorului. El spunea în prefaţa sa a primei ediţii londoneze a Cărţii Întâi în 1937 că „Am publicat această parte înaintea restului, pentru că este partea de care umanitatea suferindă are cea mai mare nevoie astăzi”. Poate, în acelaşi fel, lumea apăsată de patruzeci şi patru de ani mai târziu are nevoie de acest volum din Evanghelia Eseniană a Păcii.

Din nou cuvintele Dr. Szekely: „Nu avem nimic de adăugat la acest text. Vorbeşte de la sine. Cititorul care studiază cu concentrare paginile care urmează, va simţi eterna vitalitate şi puternica evidenţă a acestor adevăruri profunde de care omenirea are nevoie astăzi mai urgent ca niciodată.”

„Şi adevărul va mărturisi despre el însuşi.” Norma Nilsson Bordeaux, Orosi, Costa Rica, 1981

  Literatura eseniana - Invataturile Alesului  

Prima parte ...

Şi a fost să fie că Iisus a adunat pe Fiii Luminii pe malul râului, ca să le reveleze ceea ce a fost ascuns; căci au trecut şapte ani, şi fiecare a fost roditor pentru adevăr, aşa cum floarea se deschide din boboc când îngerii soarelui şi al apei îl aduc la vremea înfloririi. Şi toţi erau diferiţi unul de altul, unii erau mai în vârstă, şi alţii aveau încă roua tinereţii pe obrajii lor, şi câţiva au fost înălţaţi conform cu tradiţiile taţilor lor, şi alţii nu ştiau cine fuseseră tatăl şi mama lor. Dar toţi împărtăşeau limpezimea ochilor şi supleţea trupului, căci acestea erau semne că de şapte ani ei umblaseră împreună cu îngerii Mamei Pământeşti şi îi ascultaseră legile. Şi timp de şapte ani îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc îi învăţau în orele lor de somn. 

    Şi acum venise ziua când ei urmau să intre în Frăţia Alesului şi să cunoască învăţăturile ascunse ale Bătrânilor, chiar şi cele ale lui Enoh şi de mai înainte. Şi Iisus i-a condus pe Fiii Luminii la un copac străvechi, şi acolo a îngenuncheat la locul unde rădăcinile, noduroase şi albite de ani, se întindeau peste marginea râului. Fii Luminii au îngenuncheat şi ei, şi au atins cu respect trunchiul bătrânului copac, căci fuseseră învăţaţi că copacii sunt Fraţii Fiilor Oamenilor. Căci mama lor este aceeaşi, Mama Pământească, al cărui sânge curge în seva copacului şi în trupul Fiului Omului. Şi tatăl lor este acelaşi, Tatăl Ceresc, ale cărui legi sunt scrise în ramurile copacului, şi ale cărui legi sunt gravate pe fruntea Fiului Omului.

    

     Şi Iisus şi-a întins mâinile către copac, şi a spus: „Priviţi, Copacul Vieţii, care stă în mijlocul Mării Eterne. Priviţi nu numai cu ochii trupului, ci vedeţi cu ochii spiritului Copacul Vieţii la izvorul curenţilor curgători; la un izvor viu într-un ţinut al secetei. Priviţi grădina eternă a minunilor, şi în centrul ei Copacul Vieţii, taina tainelor, ridicând ramuri eterne pentru plantare eternă, pentru a cufunda rădăcinile lor în curentul vieţii dintr-un izvor etern. Vedeţi cu ochii spiritului îngerii zilei şi îngerii nopţii care păzesc fructele cu flăcări de Lumină Eternă arzând în toate direcţiile. „Priviţi, o Fii ai Luminii, ramurile Copacului Vieţii ajungând până în Împărăţia Tatălui Ceresc. Şi priviţi rădăcinile Copacului Vieţii coborând în sânul Mamei Pământeşti. Căci Fiul Omului este înălţat la înălţime eternă şi păşeşte prin minunile câmpiei; căci doar Fiul Omului cară în trupul său rădăcinile Copacului Vieţii; aceleaşi rădăcini care sunt alăptate de la sânul Mamei Pământeşti; şi doar Fiul Omului cară în spiritul său ramurile Copacului Vieţii; aceleaşi ramuri care ajung până la cer, şi chiar până în împărăţia Tatălui Ceresc. „Şi timp de şapte ani aţi lucrat ziua cu îngerii Mamei Pământeşti, şi timp de şapte ani aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc. 

    Şi acum mare va fi răsplata voastră, şi vi se va dărui darul limbilor, prin care vă puteţi atrage întreaga putere a Mamei voastre Pământeşti, şi să aveţi putere asupra îngerilor şi domeniului ei pe tot cuprinsul împărăţiei ei; ca voi să vă puteţi atrage gloria orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, ca să puteţi porunci îngerilor lui şi să intraţi în viaţa veşnică în împărăţiile cereşti.

  „Şi timp de şapte ani aceste cuvinte nu v-au fost dăruite vouă, căci cel ce foloseşte darul limbilor ca să caute bogăţii, sau ca să-şi domine duşmanii, nu va mai fi un Fiu al Luminii, ci doar un pui al satanei şi o creatură a întunericului. Căci doar apa pură poate oglindi lumina soarelui; şi apa care a devenit plină de murdărie nu poate reflecta nimic. Şi când trupul şi spiritului Fiului Omului au mers împreună cu îngerii Mamei Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc timp de şapte ani, atunci el este ca râul curgând sub lumina soarelui de amiază, oglindind mai departe luminile orbitoare ale strălucitoarelor nestemate. 

   „Ascultaţi-mă, Fii ai Luminii, căci vă împart darul limbilor, căci vorbind cu Mama voastră Pământeasca dimineaţa, şi cu Tatăl vostru Ceresc seara, puteţi merge aproape şi tot mai aproape de unitate cu împărăţiile pământului şi ale cerului, acea unitate pentru care Fiul Omului este menit de la începutul timpurilor. „Vă voi face cunoscute lucruri adânci şi tainice. Adevăr grăiesc vouă, toate lucrurile există prin Dumnezeu şi nu este nici unul în afara lui. Îndreptaţi-vă inimile, aşadar, pentru a putea merge pe căile cele drepte, unde este prezenţa sa. 

      „Când deschideţi ochii dimineaţa, chiar înainte ca trupul vostru să fi fost chemat de Îngerul Soarelui, spuneţi-vă aceste cuvinte, lăsându-le ca un ecou în spiritul vostru; căci vorbele sunt ca frunzele moarte când nu există viaţa spiritului în ele. 

     

       Spuneţi, atunci, aceste cuvinte: „Intru în infinita şi eterna grădină a tainei, spiritul meu în unitate cu Tatăl Ceresc, trupul meu în unitate cu Mama Pământească, inima mea în armonie cu Fraţii mei, Fii Oamenilor, dedicându-mi spiritul, trupul, şi inima mea sfintei, purei şi izbăvitoarei Învăţături, chiar acea Învăţătură care din vechime i-a fost cunoscută lui Enoh.” 

      „Şi după ce aceste cuvinte au intrat în spiritul vostru, în prima dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: „Mama Pământească şi cu mine una suntem. Suflarea ei este suflarea mea; sângele ei este sângele meu; oasele ei, carnea ei, măruntaiele ei, ochii şi urechile ei, sunt oasele mele, carnea mea, măruntaiele mele, ochii şi urechile mele. Niciodată nu o voi lua în deşert, şi ea mereu îmi va hrăni şi susţine trupul.” Şi veţi simţi puterea Mamei Pământeşti curgând prin trupul vostru la fel ca râul când este înghiţit de ploi şi curge repede cu mare zgomot.

      

       „Şi în a doua dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al Pământului, fă-mi sămânţa roditoare, şi cu puterea ta dă viaţă trupuluimeu.” Aşa cum sămânţa voastră creează o noua viaţă, aşa curge prin pământ sămânţa îngerului Pământului; în iarbă, în sol, în toate lucrurile vii care cresc din pământ. Să ştiţi, o Fii ai Luminii, că acelaşi înger al Pământului care transformă sămânţa voastră în fii, transformă şi mica ghindă în puternicul stejar, şi face grâul purtător de sămânţă să crească pentru pâinea Fiului Omului. Şi sămânţa trupului vostru nu are nevoie să intre în trupul unei femei pentru a crea viaţă; prin puterea îngerului Pământului poate crea viaţa spiritului înăuntru, ca şi viaţa trupului în afară.

      

        „Şi în a treia dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al Vieţii, intră cu putere în mădularele trupului meu.” Şi cu aceste cuvinte îmbrăţişaţi Copacul Vieţii, precum îmbrăţişez acest stejar, şi veţi simţi puterea îngerului Vieţii curgând către braţele voastre, şi către picioarele voastre, şi către toate părţile trupului vostru, aşa cum seva curge în copac primăvara, chiar aşa cum iese din trunchiul copacului, aşa şi îngerul Vieţii vă va inunda trupul cu puterea Mamei Pământeşti.

       „Şi în a patra dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: „Înger al Bucuriei, coboară pe pământ, aducând frumuseţe şi încântare tuturor copiilor Mamei Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc.”

 Şi veţi intra în câmpiile de flori după ploaie şi veţi mulţumi Mamei Pământeşti pentru dulcele odor al bobocilor; căci adevărat vă spun, o floare nu are nici un alt sens decât să aducă bucurie în inima Fiului Omului. Şi veţi asculta cu urechi noi la cântecul pasărilor, şi veţi vedea cu ochi noi culorile soarelui la apusul şi răsăritul său; şi toate aceste daruri ale Mamei Pământeşti vă vor prilejui bucurie în inimile voastre. Şi veţi cunoaşte că nimeni nu vine în faţa Tatălui Ceresc dacă nu este lăsat de îngerul Bucuriei să treacă; căci în bucurie a fost creat pământul, şi în bucurie Tatăl Ceresc şi Mama Pământească au dat naştere Fiului Omului. 

      „Şi în a cincea dimineaţă după Sabat, spuneţi acest cuvinte: “Înger al Soarelui, intră în trupul meu şi lasă-mă sa mă îmbăiez în focul vieţii.” Şi veţi simţi razele soarelui răsărind intrând în punctul central al trupului vostru, în centru unde îngerii zilei şi nopţii se amestecă, şi puterea soarelui va fi a voastră să o îndreptaţi către orice parte a trupului vostru, ca îngerii sa locuiască înăuntru.

       „Şi în a şasea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al Apei, intră în sângele meu şi dă trupului meu Apa Vieţii.” Şi veţi simţi, precum curentul grăbit al râului, puterea îngerului Apei cum intră în sângele vostru, şi ca pârâiaşul unui curent, trimite puterea Mamei Pământeşti prin sângele vostru către toate părţile trupului vostru. Şi va fi pentru vindecare, căci puterea îngerului Apei este foarte mare, şi când vorbiţi cu ea, ea vă va trimite puterea ei oriunde îi cereţi, căci atunci când îngerii lui Dumnezeu locuiesc în Fiul Omului, toate lucrurile sunt posibile. 

       „Şi în a şaptea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al Aerului, intră cu suflarea ta şi dă trupului meu Aerul Vieţii.” Să ştiţi, o Fii ai Luminii, că îngerul Aerului este mesagerul Tatălui Ceresc, şi nimeni nu poate veni în faţa lui Dumnezeu dacă îngerul Aerului nu îl lasă să treacă. Aşa cum nu ne gândim la îngerul Aerului atunci când respirăm, căci respiram fără să ne gândim, aşa cum fiii întunericului îşi trăiesc viaţa fără să gândească. Dar când puterea vieţii intră în cuvintele voastre şi în suflarea voastră, atunci de fiecare dată când invocaţi Îngerul Aerului, invocaţi şi îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc, şi vă veţi apropia din ce în ce mai mult de împărăţiile cereşti.

     

      „Şi în seara de Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Tatăl Ceresc şi cu mine una suntem.” Şi va veţi îmbăia în lumina stelelor, şi Tatăl Ceresc vă va ţine în mâna lui şi va stârni un izvor de cunoaştere în voi; o fântână de putere, din care curg ape vii, o revărsare de iubire şi de atot-înţelepciune, ca splendoarea Luminii Eterne. Şi intr-o zi ochii spiritului vostru se vor deschide, şi veţi cunoaşte toate lucrurile.” 

      „Şi în prima seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al Vieţii Eterne, coboară asupra mea şi dă viaţă veşnică spiritului meu.” Şi închideţi ochii, Fii ai Luminii, şi în somn contemplaţi unitatea vieţii de pretutindeni. Căci adevăr grăiesc vouă, în orele de zi picioarele noastre sunt pe pământ şi nu avem aripi cu care să zburăm. Dar spiritele noastre nu sunt legate de pământ, şi odată cu venirea nopţii ne depăşim ataşamentul faţă de pământ şi ne alăturăm celor ce sunt eterne. Căci Fiul Omului nu este doar ceea ce pare a fi, şi doar cu ochii spiritului putem vedea acele fire aurii care ne leagă cu viaţa de pretutindeni.

      „Şi în a doua seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al Muncii Creatoare, coboară pe pământ şi dă abundenţă tuturor Fiilor Oamenilor. ”Căci acest cel mai puternic dintre îngerii Tatălui Ceresc este cauza mişcării, şi doar în mişcare este viaţă. Lucraţi, Fii ai Luminii, în grădina Fraternităţii pentru a crea împărăţia cerurilor pe pământ. Şi aşa cum lucraţi, tot astfel îngerul Muncii Creatoare va hrăni şi va coace sămânţa spiritului vostru, ca să-L puteţi vedea pe Dumnezeu. 

      „Şi în a treia seara după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Pace, pace, pace, Înger al Păcii, fii mereu pretutindeni.” Căutaţi îngerul Păcii în tot ceea ce este viu, în tot ceea ce faceţi, în fiecare cuvânt pe care-l spuneţi. Căci pacea este cheia cunoaşterii, a tuturor tainelor, a întregii vieţi. Acolo unde nu este pace, acolo domneşte Satana. Şi fiii întunericului râvnesc mai mult decât orice să răpească Fiilor Luminii pacea lor. Mergeţi, atunci, în noaptea asta spre făgaşul de aur al luminii care este veşmântul îngerului Păcii. Şi întoarceţi dimineţii pacea lui Dumnezeu care este dincolo de înţelegere, cu a cărui pace perfectă puteţi alina inimile Fiilor Oamenilor.

       „Şi în a patra seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al Puterii, coboară asupra mea şi umple-mi toate faptele cu putere.” Adevărat vă spun, aşa cum nu poate exista viaţă pe pământ fără soare, tot astfel nu există nici viaţă a spiritului fără Îngerul Puterii. Ceea ce gândiţi şi simţiţi, acestea sunt ca scripturile moarte, care sunt doar cuvinte pe o pagină, sau ca graiul mort al morţilor. Dar Fiii Luminii nu vor gândi numai, nu vor simţi numai, dar vor şi face, şi faptele lor vor umple gândurile şi sentimentele lor, aşa cum fructul auriu al verii dă sens frunzelor verzi ale primăverii.

       „Şi în a cincea seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al Iubirii, coboară asupra mea şi umple cu iubire toate sentimentele mele.” Pentru că prin iubire Tatăl Ceresc şi Mama Pământească şi Fiul Omului devin una. Iubirea este eternă. Iubirea este mai puternică decât moartea. Şi în fiecare seară Fiii Luminii ar trebui să se îmbăieze în apa sfântă a îngerului Iubirii, ca dimineaţa să îi boteze pe Fiii Oamenilor cu fapte binevoitoare şi vorbe delicate. Căci atunci când inima Fiului Luminii este îmbăiată în iubire, doar cuvinte frumoase şi delicate poate spune.

       „Şi în a şasea seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al Înţelepciunii, coboară asupra mea şi umple cu înţelepciune toate gândurile mele.” Să ştiţi, Fii ai Luminii, că gândurile voastre sunt la fel de puternice ca şi trăsnetul fulgerului care spintecă furtuna şi face bucăţi puternicul copac. Pentru asta a trebuit să aşteptaţi şapte ani pentru a învăţa cum să vorbiţi cu îngerii, căci nu cunoaşteţi puterea gândurilor voastre. Folosiţi, aşadar, înţelepciunea în tot ceea ce gândiţi şi spuneţi şi faceţi. Adevărat vă spun, ceea ce este făcut fără înţelepciune este ca şi calul fără călăreţ, cu gura spumegând şi ochii sălbatici, alergând nebuneşte spre o prăpastie căscată. Dar când Îngerul Înţelepciunii vă guvernează faptele, atunci aveţi calea deschisă către tărâmuri necunoscute, şi ordinea şi armonia vă guvernează vieţile. 

     „Şi acestea sunt comuniunile cu îngerii care îi sunt daţi Fiului Luminii, care cu trupurile purificate de Mama Pământească şi cu spiritele purificate de Tatăl Ceresc, pot comanda şi servi îngerii, continuu, de la o perioadă la alta, în circuitele zilei, şi în ordinea sa fixă, odată cu venirea luminii din sursa ei şi la lăsarea serii şi plecarea luminii, la plecarea întunericului şi la venirea zilei, continuu, în toate generaţiile timpului.

Copacul Vietii din mijlocul Marii Eterne  -  Esenieni

      „Adevărul se naşte din revărsarea Luminii, falsitatea din fântâna întunericului. Ţinutul tuturor copiilor adevărului este în mâinile Îngerilor de Lumină astfel ca ei să poate merge pe cărările Luminii. „Binecuvântaţi fie toţi Fiii Luminii care au tras la sorţi cu Legea, ca să meargă plini de adevăr pe toate căile lor. Fie ca Legea să vă binecuvânteze pe toţi şi să vă ferească de rău, şi să vă ilumineze inimile cu înţelepciune în lucrurile vieţii şi să vă graţieze cu cunoaşterea lucrurilor Eternului. Şi luna crescândă a păcii s-a ridicat peste munte şi raze de lumină au scânteiat în apele râului. Şi Fii Luminii ca un singur om au îngenuncheat cu respect mulţumind pentru cuvintele lui Iisus, aşa cum au fost învăţaţi pe căile vechi ale taţilor lor, precum şi Enoh a fost învăţat bătrân fiind. Şi Iisus a spus: „Legea a fost plantată pentru a-i răsplăti pe Copiii Luminii cu vindecare şi pace abundentă, cu viaţă lungă, cu sămânţa roditoare de binecuvântări eterne, cu bucuria eternă în nemurirea Luminii Eterne. „Odată cu venirea zilei îmi îmbrăţişez mama, la venirea serii mă alătur Tatălui, şi la plecarea serii şi a dimineţii voi respira Legea lor, şi nu voi întrerupe aceste Comuniuni până la sfârşitul timpurilor.”

      

             DARUL VIEŢII ÎN UMILA IARBĂ

Era în luna Thebt, când pământul era acoperit cu fire de iarbă tânără după ploaie, şi acoperirea verdelui de smarald era la fel de delicată ca şi şezutul unei copile. Şi era într-o dimineaţă plină de lumina soarelui când Iisus i-a adunat pe noii Fraţi ai Alesului roată în jurul său, ca ei să audă cu urechile lor şi să înţeleagă cu inimile lor învăţăturile taţilor lor, aşa cum au fost predate lui Enoh din vechime.

Şi Iisus stătea dincolo de nodurosul şi străvechiul copac, ţinând în mâini un mic vas de pământ; şi în vas creştea frageda iarbă de grâu, cea mai perfectă dintre toate ierburile purtătoare de seminţe. Şi gingaşa iarbă din vas radia viaţă, la fel ca iarba şi plantele care acopereau dealurile în depărtatele câmpii şi chiar dincolo. Şi Iisus a apăsat iarba în vas cu mâinile, la fel de gingaş ca şi cum ar fi atins capul unui copilaş. Şi Iisus a spus: „Fericiţi sunteţi voi, Fii ai Luminii, căci aţi intrat pe drumul fără de moarte şi pe calea adevărului, aşa cum au făcut taţii voştri în vechime, care au fost învăţaţi de Cei Mari. Cu ochii şi urechile spiritului voi vedeţi şi auziţi priveliştile şi sunetele împărăţiei Mamei Pământeşti: cerul albastru unde locuieşte îngerul Aerului, râul înspumat unde curge îngerul Apei, lumina aurie care izvorăşte din îngerul Soarelui. Şi adevărat vă spun, toate acestea sunt înlăuntrul vostru, la fel ca şi în afara voastră; căci suflarea voastră, sângele vostru, focul vieţii din voi, toate una sunt cu Mama Pământească. Dar dintre toate acestea, şi mai mult, cel mai preţios dar al Mamei voastre Pământeşti este iarba de sub picioarele voastre, chiar iarba pe care păşiţi fără să gândiţi. Umil şi blând este îngerul Pământului, căci nu are nici aripi să zboare, nici raze aurii să străpungă ceaţa. Dar mare este puterea lui şi vastă este întinderea sa, căci acoperă pământul cu puterea lui, şi fără el Fiii Oamenilor nu ar mai exista, căci nici un om nu poate trăi fără iarba, copacii şi plantele Mamei Pământeşti. Şi acestea sunt darurile îngerului Pământului pentru Fiii Oamenilor.

     „Dar acum vă voi vorbi despre lucruri tainice, căci adevăr vă spun vouă, umila iarbă este mai mult decât hrană pentru om şi animal. Îşi ascunde gloria sub o înfăţişare modestă, aşa cum s-a spus despre un conducător al bătrânilor care a vizitat satele supuşilor lui deghizat în cerşetor, ştiind că ei ar spune mult mai multe lucruri unui astfel de om, dar ar fi înfricoşaţi în faţa Regelui lor. Aşa şi umila iarbă îşi ascunde gloria sub haina ei de umil verde, şi Fii Oamenilor calcă pe ea, o ară, îşi hrănesc animalele, dar nu cunosc secretele care sunt ascunse în ea, chiar acele secrete ale vieţii veşnice în împărăţiile cereşti. „Dar Fiii Luminii vor şti ce este ascuns în iarbă, căci le este dată ca să aducă alinare Fiilor Oamenilor. Chiar aşa suntem învăţaţi de către Mama Pământească cu această mânuţă de grâu într-un vas simplu, chiar acelaşi vas pe care îl folosiţi pentru a bea lapte şi a aduna mierea albinelor. Acum vasul este umplut cu sol negru bogat în frunze vechi şi umezit de roua dimineţii, chiar acel dar preţios al îngerului Pământului. „Şi am umezit o mână de pământ, în care a intrat îngerul Apei. Îngerul Aerului de asemenea l-a îmbrăţişat, şi îngerul Soarelui, şi puterea celor trei îngeri l-au trezit şi pe îngerul Vieţii în grâu, şi a încolţit şi rădăcini se năşteau în fiecare sămânţă. „Apoi pun grâul trezit în solul îngerului Pământului, şi puterea Mamei Pământeşti şi a tuturor îngerilor ei au intrat în grâu, şi când soarele răsărise de patru ori seminţele deveniseră iarba. Adevăr va spun vouă, nu există miracol mai mare decât acesta.” Şi Fraţii au privit cu respect la firele delicate de iarbă din mâinile lui Iisus, şi unul l-a întrebat: „Învăţătorule, care este secretul ierbii pe care ai ţinut-o în mână? De ce este diferită de iarba care acoperă dealurile şi munţii?” Şi Iisus răspunse: „Nu este diferită, Fiu al Luminii. Toate ierburile, toţi copacii, toate plantele, în orice parte a lumii, toate fac parte din împărăţia Mamei Pământeşti. Dar am separat în acest vas o mică porţiune a împărăţiei Mamei voastre, ca să o puteţi atinge cu mâinile spiritului, şi astfel puterea ei să intre în trupul vostru. „Căci adevărat vă spun, există Sfântul Curent al Vieţii care a dat naştere Mamei Pământeşti şi tuturor îngerilor ei. Acest Curent al Vieţii este invizibil pentru ochii Fiilor Oamenilor, căci ei merg în întuneric şi nu văd îngerii zilei şi ai nopţii care îi înconjoară şi care plutesc peste ei. Dar Fiii Luminii au mers timp de şapte ani împreună cu îngerii zilei şi ai nopţii, şi acum le sunt destăinuite secretele comuniunii cu îngerii. Şi ochii spiritului vostru se vor deschide, şi veţi vedea şi auzi şi atinge Curentul Vieţii care a dat naştere Mamei voastre Pământeşti. Şi veţi intra în Curentul Sfânt al Vieţii, şi el vă va purta cu infinită tandreţe spre viaţa veşnică în împărăţia Tatălui vostru Ceresc. „Cum vom face noi asta, Învăţătorule?” a întrebat unul uimit. „Ce taine trebuie să ştim ca să vedem şi să auzim şi să atingem acest Curent Sfânt al Vieţii?” Şi Iisus nu a răspuns. Dar şi-a pus mâinile în jurul firelor de iarbă din vas, cu blândeţe, de parcă ar fi fost fruntea unui copil. Şi a închis ochii, şi în jurul lui erau raze de lumină, scânteind în soare, aşa cum lumina verii face lumina să tremure uşor sub un cer fără nori. Şi Fraţii au îngenuncheat şi şi-au plecat capetele cu respect în faţa îngerilor care au izvorât din postura şezândă a lui Iisus; şi el şedea în linişte, cu mâinile împreunate ca intr-o rugăciune în jurul firelor de iarbă.

Şi nimeni nu a ştiut dacă a trecut o oră, sau un an, căci timpul a stat în loc ca şi cum întreaga creaţie şi-ar fi ţinut răsuflarea. Şi Iisus şi-a deschis ochii, şi parfumul de flori umplu aerul când vorbi Iisus: „Aici este taina, Fii ai Luminii; aici în umila iarbă. Aici este locul de întâlnire al Mamei Pământeşti şi al Tatălui Ceresc; aici este Curentul Vieţii care curge între Împărăţiile Pământeşti şi cele Cereşti. Puneţi mâinile în jurul delicatei ierbi a îngerului Pământului şi veţi vedea şi auzi şi atinge puterea tuturor îngerilor.” Şi unul câte unul, fiecare dintre Fraţi a stat cu respect înaintea puterii îngerilor, ţinând în mână delicata iarbă. Şi fiecare a simţit Curentul Vieţii intrându-i în corp cu forţa unui pârâu repede după o furtună grăbită. Şi puterea îngerilor a intrat prin mâinile lor, sus către braţele lor, şi i-a scuturat zdravăn, aşa cum vântul din nord scutură ramurile copacilor. Şi toţi se minunau de puterea din umila iarbă, că putea conţine toţi Îngerii, şi împărăţiile Mamei Pământeşti şi Tatălui Ceresc. Şi ei stăteau înaintea lui Iisus, şi erau învăţaţi de către El. Şi Iisus spuse: “Priviţi, Fii ai Luminii, umila iarbă. Vedeţi cum înăuntru se află toţi îngerii Mamei Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc. De acum aţi păşit în Curentul Vieţii, şi curenţii săi vă vor duce în timp către viaţă veşnică în regatul Tatălui vostru Ceresc. “Căci în iarbă sunt toţi îngerii. Iată pe îngerul Soarelui, aici în strălucirea verdelui firelor de grâu. Pentru că nimeni nu poate privi la soare când acesta este sus de tot, pentru că ochii Fiului Omului sunt orbiţi de lumina sa radiantă. Şi de aceea îngerul Soarelui înverzeşte toate cărora el le dă viaţă, astfel Fiul Omului poate privi la variate umbre de verde şi să poată găsi putere şi confort în asta. Adevăr vă spun vouă, tot ceea ce este verde şi cu viaţă are puterea îngerului Soarelui înăuntru, chiar şi aceste delicate fire de grâu tânăr. “Şi astfel binecuvântează îngerul Apei iarba, pentru că adevărat vă spun, este mai mult din îngerul Apei în iarbă decât din oricare dintre ceilalţi îngeri ai Mamei Pământeşti. Căci dacă striviţi iarba în mâini, veţi simţi apa vieţii, care este sângele Mamei Pământeşti. Şi mereu în zilele când atingeţi iarba şi intraţi în Curentul Vieţii, daţi pământului câteva picături de apă, pentru ca iarba să poată fi reînnoită prin puterea Îngerului Apei. “Să ştiţi, de asemenea, că îngerul Apei este în interiorul ierbii, pentru că tot ceea ce are viaţă şi este verde este casa îngerului Apei. Puneţi-vă cu faţa aproape de iarbă, respiraţi adânc, şi lăsaţi îngerul Aerului să intre adânc în trupul vostru. Pentru că el locuieşte în iarbă, aşa cum stejarul locuieşte în ghindă, şi aşa cum peştele locuieşte în mare. “Îngerul Pământului este cel ce dă viaţă ierbii, aşa cum şi copilul din pântece trăieşte din hrana mamei lui, aşa şi pământul se dăruieşte bobului de grâu, făcându-l să răsară mai înalt să îmbrăţişeze pe îngerul Aerului. Adevărat va spun, fiecare bob de grâu care se desface către cer este o victorie împotriva morţii, unde Satan stăpâneşte. Căci Viaţa întotdeauna începe din nou.

“Îngerul Vieţii este cel care curge printre firele de iarbă în trupul Fiului Luminii, zguduindu-l cu puterea sa. Căci iarba este Viaţă şi Fiul Luminii este Viaţă, şi viaţa curge între

Fiul Luminii şi firele de iarbă, făcând un pod către Curentul Sfânt de Lumină care a dat naştere întregii creaţii. “Şi când Fiul Luminii ţine în mâinile sale firele de iarbă, acolo este îngerul bucuriei care îi umple trupul cu muzică. A intra în Curentul Vieţii este a fi una cu cântecul pasării, cu culorile florilor sălbatice, cu parfumul snopilor de spice, proaspăt secerate pe câmpie. Adevărat vă spun, când Fiul Omului nu simte bucurie în inima sa, el lucrează pentru Satan şi aduce speranţă fiilor întunericului. Nu există tristeţe în regatul Luminii, ci doar îngerul Bucuriei. Învăţaţi, aşadar, de la delicatele fire de iarba cântecul îngerului bucuriei, astfel ca Fiii Luminii să poată păşi alături de el mereu şi aşa sa încânte inimile Fiilor Oamenilor. “Mama Pământească este cea care ne înzestrează cu trupurile noastre, căci suntem născuţi din ea, şi avem viaţa în ea. Astfel ea ne procură hrana în chiar aceste fire de iarbă pe care le atingem cu mâinile. Căci adevărat vă spun, nu este doar pâinea cu care ne poate hrăni grâul. De asemenea putem mesteca bine firele, ca puterea Mamei Pământeşti să intre în noi. Dar mestecaţi bine firele de iarbă, căci Fiul Omului are dinţi spre deosebire de acele dobitoace, şi numai când mestecăm bine firele de iarbă îngerul Apei poate intra în sângele nostru pentru a ne da putere. Mâncaţi, atunci, Fii ai Luminii, din această iarbă perfectă de la masa Mamei voastre Pământeşti, ca zilele voastre să fie multe pe pământ, căci astfel găsiţi favoare în ochii lui Dumnezeu. “Adevărat vă spun, îngerul Puterii intră în voi când atingeţi Curentul Vieţii prin firele de iarbă. Căci îngerul Puterii este o lumină strălucitoare ce înconjoară orice lucru însufleţit, la fel cum luna este încercuită de inele radiante, şi aşa cum ceaţa se ridică de pe câmpii când soarele urcă pe cer. Şi îngerul Puterii intră în Fiul Luminii când inima lui este pură şi când dorinţa sa este de a alina şi învăţa pe Fiii Oamenilor. Atingeţi, atunci, firele de iarbă, şi simţiţi pe îngerul Puterii intrând prin vârfurile degetelor voastre, urcând în corpul vostru, şi zguduindu-vă până tremuraţi cu uimire şi veneraţie. “Să ştiţi, de asemenea, că îngerul Iubirii este prezent în firele de iarbă, căci iubirea este în a da, şi mare este iubirea dată Fiilor Luminii de delicatele fire de iarbă. Căci adevărat vă spun, Curentul Vieţii curge prin orice lucru viu, şi tot ce este viu, se scaldă în Curentul Sacru al Vieţii. Şi când Fiul Luminii atinge cu iubire firele de iarbă, tot astfel firele de iarbă îi întorc iubirea, şi îl conduc către Curentul Vieţii unde el poate găsi viaţă veşnică. Şi această Iubire nu se epuizează niciodată, căci izvorul ei este în Curentul Vieţii care se varsă în Marea Eternă, şi oricât de departe se înstrăinează Fiul Omului de Mama sa Pământească şi de Tatăl său Ceresc, atingerea firelor de iarbă îi vor aduce mereu un mesaj de la îngerul Iubirii; şi picioarele lui se vor scălda din nou în Curentul Sfânt al Vieţii.

“Iată, îngerul Înţelepciunii guvernează mişcarea planetelor, cercul anotimpurilor, şi creşterea în ordine a tuturor lucrurilor vii. Astfel hotărăşte îngerul Înţelepciunii comuniunea Fiilor Luminii cu Curentul Vieţii, prin delicatele fire de iarbă. Căci adevărat vă spun, trupul vostru este sfânt, căci el se scaldă în Curentul Vieţii, care este Ordinea Eternă. Atingeţi firele de iarbă, Fii ai Luminii, şi atingeţi îngerul Vieţii Eterne. Căci dacă priviţi cu ochii spiritului, veţi vedea într-adevăr că viaţa este eternă. Acum este tânără, cu strălucirea unui nou-născut. În curând va fi înaltă şi graţioasă, ca şi copacul plin de sevă cu primele sale fructe.

        Apoi va fi galbenă şi bătrână, şi îşi va pleca capul cu răbdare, aşa cum stă pe câmp după seceriş. În sfârşit, se va veşteji, căci micul vas de pământ nu poate conţine toată viaţa grâului. Dar el nu moare, căci frunzele uscate se reîntorc la îngerul Pământului, şi el ţine planta în braţele sale şi o adoarme, şi toţi îngerii lucrează în frunzele ofilite şi iată, ele sunt schimbate şi nu mor, ci se nasc din nou cu altă înfăţişare. Şi astfel Fiii Luminii nu văd niciodată moartea, ci se regăsesc schimbaţi şi ridicaţi la viaţă veşnică. “Şi astfel îngerul Muncii nu doarme niciodată, căci el trimite rădăcinile grâului adânc în îngerul Pământului, astfel încât lăstarii de verde delicat să poate învinge moartea şi împărăţia lui Satan. Căci viaţa este mişcare şi îngerul Muncii nu stă niciodată, ci el munceşte fără încetare în via Domnului. Închideţi ochii când atingeţi iarba, Fii ai Luminii, dar nu adormiţi, căci a atinge Curentul Vieţii înseamnă a atinge ritmul etern al nepieritoarelor împărăţii, şi a vă scălda în Curentul Vieţii este a simţi din ce în ce mai mult puterea îngerului Muncii înlăuntrul vostru, creând împărăţia Cerurilor pe Pământ. “Pacea este darul Curentului Vieţii către Fii Luminii. De aceea ne urăm mereu “Pacea fie cu tine”. La fel face şi iarba cu trupul vostru cu sărutul Păcii. Adevărat vă spun, Pacea nu este doar absenţa războiului, căci râul paşnic se poate transforma foarte rapid într-un torent mânios, şi la fel valurile care leagănă barca o pot repede sfărâma de stânci în bucăţi. Astfel îi aşteaptă violenţa pe Fiii luminii, când ei nu păstrează vigilenţa păcii. Atingeţi firele de iarbă, şi prin aceasta atingeţi Curentul Vieţii. Acolo veţi găsi Pacea, Pacea clădită cu puterea tuturor îngerilor. Cu aceeaşi Pace razele Luminii Sfinte vor împrăştia tot întunericul. Când Fiii Luminii sunt una cu Curentul Vieţii, atunci puterea firelor de iarbă îi conduce către împărăţia nepieritoare a Tatălui Ceresc. Şi veţi cunoaşte mai mult din acele taine pentru care nu v-a venit vremea să le auziţi. Pentru că există alţi Curenţi ai Vieţii în veşnicele împărăţii; adevărat vă spun, împărăţiile cereşti sunt traversate peste tot de curenţi de lumină aurie, arcuindu-se departe dincolo de bolta cerului şi neavând sfârşit. Şi Fiii Luminii vor călători veşnic prin aceşti curenţi, necunoscând moartea, călăuziţi de Iubirea veşnică a Tatălui Ceresc. Şi adevărat vă spun, toate aceste taine sunt conţinute în umila iarbă, când o atingeţi cu delicateţe şi vă deschideţi inima către îngerul Vieţii dinlăuntru. “Strângeţi atunci boabele de grâu şi plantaţi-le în oale mici de pământ; şi în fiecare zi, cu inima bucuroasă, împărtăşiţi cu îngerii, ca ei să vă călăuzească spre Curentul Sacru al Vieţii, şi ca voi să puteţi aduce din izvorul său etern alinare şi putere pentru Fiii Oamenilor. Pentru că adevărat vă spun, tot ce învăţaţi, tot ce văd ochii spiritului, tot ce aud urechile spiritului, toate acestea sunt o trestie găunoasă în vânt dacă nu trimiteţi mai departe un mesaj de adevăr şi lumină Fiilor Oamenilor. Pentru că după fruct cunoaştem valoarea copacului. Şi a iubi este a învăţa pe alţii la nesfârşit, fără încetare. Pentru că aşa au fost învăţaţi taţii voştri din vechime, chiar şi Tatăl vostru Enoh. Mergeţi acum, şi pacea fie cu voi. “Şi Iisus a întins mâinile ţinând micul vas cu firele de iarbă tânără, ca şi cum le-ar binecuvânta, şi a păşit către dealurile pline de soare, de-a lungul malului râului, aşa cum era obiceiul tuturor Fraţilor. Şi ceilalţi l-au urmat, fiecare păstrând la sine cuvintele lui Iisus, ca pe o bijuterie de preţ la piept. 

                   PACEA ÎNŞEPTITĂ

“Pacea fie cu voi”, spuse Fratele Mai Mare salutându-i pe Fraţii care se adunaseră pentru învăţături. “Pacea fie cu tine”, răspunseră ei; şi au mers împreună de-a lungul malului râului, căci acesta era obiceiul lor când un Frate Mai Mare îi învăţa pe Fraţi, ca ei să poate împărtăşi învăţăturile cu îngerii Mamei Pământeşti: al aerului, al soarelui, al apei, al pământului, al vieţii, şi al bucuriei. Şi Fratele Mai Mare spuse Fraţilor: “V-aş vorbi despre pace, căci dintre toţi îngerii Tatălui Ceresc, pacea este cea căreia lumea se supune cel mai mult, aşa cum un prunc obosit tânjeşte să îşi pună capul la sânul mamei. Lipsa păcii este cea care tulbură împărăţiile, chiar şi când nu sunt în război. Căci violenţa şi ostilităţile pot domni într-o împărăţie chiar şi când nu se aud sunetele de săbii lovite. Deşi armatele nu mărşăluiesc una împotriva celeilalte, tot nu este pace când Fiii Oamenilor nu se alătură îngerilor lui Dumnezeu. Adevărat vă spun, mulţi sunt cei care nu cunosc pacea; căci ei fac război cu propriul lor trup; fac război cu propriile lor gânduri; ei nu au pace cu taţii lor, cu mamele lor, cu copiii lor; nu au pace cu prietenii şi vecinii lor; ei nu cunosc frumuseţea Sfintelor Scripturi; ei nu muncesc ziua în împărăţia Mamei lor Pământeşti, nici nu dorm noaptea în braţele Tatălui lor Ceresc. Pacea nu domneşte în ei, ei sunt veşnic însetaţi de ceea ce pe urmă le aduce doar mizerie şi durere, chiar şi acele capcane ale bogăţiei şi faimei cu care Satan îi tentează pe Fiii Oamenilor; şi ei trăiesc ignorând Legea, chiar acea Lege Sfântă prin care trăim: calea îngerilor mamei Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc. Cum putem atunci să aducem pace fraţilor noştri, Învăţătorule?” au întrebat câţiva dintre Fraţii Mai Mari, “căci am vrea ca toţi Fiii oamenilor să împărtăşească binecuvântările îngerului păcii.” Şi El a răspuns: “Adevărat, doar cel ce este împăcat cu toţi îngerii poate răspândi lumina păcii către alţii. Aşadar, mai întâi fiţi împăcaţi cu toţi îngerii Mamei Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc. Căci vânturile unei furtuni agită şi necăjesc apele râului, şi doar calmul care urmează le pot linişti iar. Aveţi grijă când fratele vostru cere pâine să nu îi daţi pietre. Trăiţi mai întâi în pace cu toţi îngerii, căci atunci pacea voastră va fi ca o fântână care se umple iar şi iar prin ceea ce dă, şi cu cât daţi mai mult, cu atât mai mult vi se va da, căci astfel este Legea. Trei sunt lucrările Fiului Omului, şi nimeni nu poate veni în faţa lui Dumnezeu fără să-l cunoască pe îngerul Păcii în fiecare din cele trei. Acestea sunt trupul său, gândurile sale, şi sentimentele sale. Când îngerul Înţelepciunii îi călăuzeşte gândurile, când îngerul Iubirii îi purifică sentimentele, şi când faptele trupului său reflectă şi Iubirea şi Înţelepciunea, atunci îngerul păcii îl conduce negreşit către tronul Tatălui Ceresc. Şi ar trebui să se roage fără încetare ca puterea lui Satan cu toate bolile şi necurăţeniile ei să fie aruncată din aceste trei lucrări; acea Putere şi Înţelepciune pot domni în trupul, gândurile şi în sentimentele sale.

          “Mai întâi Fiul Omului va căuta pacea cu propriul trup; căci trupul său este ca un lac de munte care reflectă soarele atunci când este liniştit şi clar, dar când este plin de noroi şi pietre nu reflectă nimic. Mai întâi trebuie aruncat Satan din trup, ca îngerii lui Dumnezeu să poată intra din nou şi locui acolo înăuntru. Adevărat, pacea nu poate domni în trup dacă acesta nu este un templu al Legii Sfinte. Aşadar, când cel ce suferă în dureri şi răni amarnice vă cere ajutorul, spuneţi-i să se reînnoiască prin post şi rugăciune. Spuneţi-i să invoce îngerul soarelui, îngerul apei şi îngerul aerului, ca ei să poată intra în trupul său şi să-l scape de puterea lui Satan. Arătaţi-i botezul pe dinăuntru şi botezul pe dinafară. Spuneţi-i să mănânce mereu la masa Mamei noastre Pământeşti, aşternută cu darurile sale: fructele copacilor, ierburile câmpiilor, laptele bun de băut al dobitoacelor şi mierea albinelor. Nu va invoca puterea lui Satan mâncând carnea dobitoacelor, căci cel ce ucide, îşi ucide fratele, şi astfel cine mănâncă carnea dobitoacelor ucise, mănâncă trupul morţii. Spuneţi-i să-şi prepare mâncarea la focul vieţii, şi nu la focul morţii, căci îngerii lui Dumnezeu servesc doar oameni vii. “Şi chiar dacă nu îi vede, şi nu îi aude, şi nu-i atinge, el tot este înconjurat de puterea îngerilor lui Dumnezeu. În timp ce ochii şi urechile lui sunt închise de ignoranţa faţă de Lege şi însetate de plăcerile lui Satan, el nu îi va vedea, nici nu-i va auzi, nici nu-i va atinge. Dar când posteşte şi se roagă Dumnezeului cel viu să-i alunge toate bolile şi necurăţeniile lui Satan, atunci ochii şi urechile lui se vor deschide, şi va găsi pacea. “Pentru că nu suferă numai cel ce găzduieşte bolile lui Satan înăuntrul său, dar şi mama lui, tatăl lui, soţia lui, copiii lui, tovarăşii lui suferă de asemenea, căci nici un om nu este o insulă izolată şi puterile ce curg prin el, fie că sunt ale îngerilor sau ale lui Satan, adevărat aceste puteri fac bine sau rău celorlalţi.

     “După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite-l pe îngerul Vieţii în trupul nostru să locuiască acolo veşnic. “Apoi Fiul Omului va căuta pace cu propriile gânduri, ca îngerul Înţelepciunii să-l poată călăuzi. Căci adevărat vă spun, nu există putere mai mare în cer şi pe pământ decât gândurile Fiului Omului. Deşi nevăzute de ochii trupului, totuşi fiecare gând are putere de poate zdruncina cerurile. “Căci nici unei alte creaturi din împărăţia Mamei Pământeşti nu-i este dată puterea gândului, căci toate creaturile ce se târăsc şi pasările ce zboară, nu trăiesc din propria lor gândire ci din a Legii ce le stăpâneşte pe toate.

        Doar Fiilor Oamenilor le este dată puterea gândului, chiar a acelui gând ce poate sfărâma hotarele morţii. Nu gândiţi că gândul nu are nici o putere pentru că nu poate fi văzut. Adevărat vă spun, fulgerul ce despică puternicul stejar, sau cutremurul ce deschide crăpături în pământ, acestea sunt joacă de copil pe lângă puterea gândului. Adevărat, fiecare gând întunecat, fie că este de răutate, de mânie, sau răzbunare, acestea răspândesc distrugere ca aceea a focului măturând prin aprindere uscată sub cerul fără vânt. Dar omul nu vede măcelul, nici nu aude strigătele de îndurare ale victimelor sale, căci el e orb faţă de lumea spiritului.

     “Dar când puterea aceasta este călăuzită de sfânta Înţelepciune, atunci gândurile Fiului Omului îl conduc spre împărăţiile cereşti şi astfel paradisul este construit pe pământ; atunci gândurile voastre sunt cele ce înalţă sufletele oamenilor, aşa cum apele reci ale unui curent repede va revigorează trupul în arşiţa verii. “Când un pui de pasăre încearcă să zboare, aripile sale nu îl pot susţine, şi el cade iar şi iar pe pământ. Dar încearcă din nou şi într-o zi se ridică plutind, lăsând pământul şi cuibul său departe în urmă. Aşa este şi cu gândurile Fiilor Oamenilor. Cu cât merge mai mult împreună cu îngerii şi le respectă legile, cu atât mai puternice îi devin gândurile în Sfânta Înţelepciune. Şi adevărat vă spun, acea zi va veni când gândurile sale vor învinge chiar şi împărăţia morţii şi se vor avânta către viaţa veşnică în împărăţiile cereşti; căci cu gândurile lor călăuzite de Sfânta Înţelepciune Fiii Oamenilor construiesc un pod de lumină în apropiere pentru a ajunge la Dumnezeu. “După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite-l gândurilor noastre pe îngerul Puterii, ca să putem sfărâma hotarele morţii. “Apoi Fiul Omului va căuta pace cu propriile lui sentimente; ca familia sa să se poată bucura de blândeţea lui iubitoare, chiar şi tatăl său, mama sa, copiii săi şi copiii copiilor săi. Căci Tatăl Ceresc este de o sută de ori mai măreţ decât toţi taţii după sămânţă şi sânge iar Mama Pământească este de o sută de ori mai măreaţă decât toate mamele după trup, şi fraţii voştri adevăraţi sunt cei ce împlinesc voia Tatălui vostru Ceresc şi a Mamei voastre Pământeşti, şi nu fraţii voştri de sânge. Chiar aşa, îl veţi vedea voi pe Tatăl Ceresc în tatăl vostru după sămânţă, şi pe Mama Pământească în mama voastră după trup, căci nu sunt oare aceştia tot copii ai Tatălui Ceresc şi ai Mamei Pământeşti? Chiar aşa îi veţi iubi voi oare pe fraţii voştri de sânge aşa cum îi iubiţi pe toţi taţii voştri adevăraţi care merg împreună cu îngerii, căci nu sunt oare şi aceştia copii ai Tatălui Ceresc şi ai Mamei Pământeşti? Adevărat vă spun, este mai uşor să-i iubiţi pe cei nou întâlniţi, decât pe cei din propria voastră casă, care ne-au cunoscut slăbiciunile şi ne-au auzit cuvintele de mânie, şi ne-au văzut dezbrăcaţi, căci ei ne cunosc aşa cum ne cunoaştem noi înşine, şi ne este ruşine. Atunci îl vom chema pe îngerul Iubirii să ne intre în sentimente, ca ele să fie purificate. Şi tot ceea ce înainte era nerăbdare şi discordie, se va transforma în armonie şi pace, aşa cum pământul uscat bea din blânda ploaie şi devine verde şi moale, fraged cu viaţă nouă. “Căci multe şi dureroase sunt suferinţele Fiilor Oamenilor când ei nu aderă la îngerul Iubirii. Adevărat, un om fără iubire aruncă o umbra întunecată pe oricine întâlneşte, pe mai toţi cei împreună cu care trăieşte; cuvintele lui aspre şi mânioase cad pe fraţii săi ca aerul fetid dintr-o baltă stătută. Şi cel mai mult suferă cei cu care vorbeşte, căci întunericul ce-l înconjoară îl invită pe Satan şi devaşii lui. 

      “Dar când îl cheamă pe îngerul Iubirii, atunci întunericul se împrăştie, şi lumina soarelui izvorăşte din el, şi culorile curcubeului se învârtesc în jurul capului său, şi o ploaie blândă cade din degetele sale, şi el aduce pace şi putere tuturor celor ce stau lângă el. “După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite-l pe îngerul Iubirii tuturor celor de-un neam şi sânge cu noi, ca pacea şi armonia să poată locui veşnic în casa noastră. “Atunci Fiul Omului va căuta pacea cu alţi Fii ai Oamenilor, chiar şi cu fariseii şi preoţii, chiar şi cu cerşetorii şi vagabonzii, chiar şi cu regii şi guvernatorii. Căci toţi sunt Fii ai Oamenilor, oricare ar fi poziţia lor, oricare ar fi titlul lor, chiar dacă ochii lor sunt deschişi să vadă împărăţiile cereşti, sau dacă încă mai bâjbâie în beznă şi ignoranţă. “Căci dreptatea oamenilor poate răsplăti pe cel ce nu merită şi poate pedepsi pe cel nevinovat, dar Legea Sfântă este aceeaşi pentru toţi, fie cerşetor sau rege, fie păstor sau preot. “Căutaţi pace cu toţi Fiii Oamenilor, şi faceţi cunoscut Fraţilor Luminii, că noi am trăit după Legea Sfântă încă din vremea lui Enoh din vechime, şi chiar dinainte. Căci nu suntem nici bogaţi, nici săraci. Şi împărţim toate lucrurile, chiar şi veşmintele noastre, şi uneltele ce le folosim să ne cultivăm pământul. Şi împreună muncim cu toţi îngerii, aducând tuturor să mănânce darurile Mamei Pământeşti. “Căci cel mai puternic dintre îngerii Tatălui Ceresc, îngerul Muncii, îl binecuvântează pe fiecare om ce munceşte în felul cel mai bun pentru el, căci atunci nu vom cunoaşte nevoia nici excesul. Adevărat, există abundenţă pentru toţi oamenii în împărăţiile Mamei Pământeşti şi a Tatălui Ceresc când fiecare om lucrează la sarcina lui; căci când un om se sustrage de la sarcina lui atunci altul trebuie să o preia, căci toate lucrurile ni se dau în împărăţiile cerului şi pământului la preţul muncii. “Dintotdeauna au trăit Fraţii Luminii acolo unde se bucură îngerii Mamei Pământeşti: lângă râuri, lângă copaci, lângă flori, lângă muzica păsărilor; unde soarele şi ploaia pot îmbrăţişa trupul, care este templul spiritului. Nici nu trebuie să avem de-a face cu edictele conducătorilor, nici să nu le susţinem, căci legea noastră este Legea Tatălui Ceresc şi a Mamei Pământeşti, nici să ne supunem, căci nimeni nu conduce fără voia Domnului. Mai degrabă să ne străduim să trăim după Legea Sfântă şi mereu să întărim ce este bine în toate lucrurile; atunci împărăţia întunericului va fi schimbată cu împărăţia luminii: căci cum poate rămâne întunericul acolo unde este lumina? “După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite-l întregii omeniri pe îngerul Muncii, căci având o sarcină sfântă nu ar trebui să cerem nici o altă binecuvântare.

     “Apoi Fiul Omului va căuta pace cu cunoaşterea vremurilor trecute; căci adevărat vă spun, în Scripturile Sfinte este o comoară de o sută de ori mai mare decât bijuteriile şi aurul

din cea mai bogată împărăţie, şi chiar mai preţioasă, căci cu siguranţă ele conţin toată înţelepciunea revelată de Dumnezeu Fiilor Luminii, chiar şi acele tradiţii care au ajuns la noi prin Enoh din vechime, şi înaintea lui pe o cale nesfârşită în trecut, învăţăturile Celor Mari. Şi acestea sunt moştenirea noastră, chiar aşa cum fiul moşteneşte toate posesiunile tatălui său când se arată vrednic de binecuvântarea tatălui său. Adevărat, studiind învăţăturile înţelepciunii fără vârstă ajungem să îl cunoaştem pe Dumnezeu, căci adevărat vă spun, Cei Mari au văzut pe Dumnezeu faţă în faţă; chiar aşa, când citim Sfintele Scripturi atingem picioarele lui Dumnezeu. “Şi când odată vedem cu ochii înţelepciunii şi auzim cu urechile înţelegerii veşnicele adevăruri, atunci trebuie să mergem printre Fiii Oamenilor şi să-i învăţăm, căci dacă ascundem cunoaşterea sfântă cu gelozie, pretinzând că ne aparţine, atunci suntem ca cel ce găseşte un izvor sus în munţi, şi decât să-l lase să curgă în vale să potolească setea omului şi a animalului, îl îngroapă sub stânci şi noroi, prin aceasta totodată jefuindu-se şi pe el însuşi de apă. Mergeţi între Fiii Oamenilor şi spuneţi-le Legea Sfântă, ca şi ei să se salveze şi să intre în împărăţiile cereşti. Dar spuneţi-le în cuvinte pe care să le înţeleagă, în parabole din natură ce vorbesc din inimă, căci fapta trebuie mai întâi să fiinţeze în inima trezită. “După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor Oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite conştiinţei noastre pe îngerul Înţelepciunii, ca noi să putem merge pe căile Celor Mari care au văzut faţa lui Dumnezeu. “Apoi Fiul Omului va căuta pace cu împărăţia Mamei sale Pământeşti, căci nimeni nu poate trăi mult, nici nu poate fi fericit, decât cel ce îşi cinsteşte Mama Pământească şi îi împlineşte legile. Căci suflarea voastră este suflarea ei; sângele vostru este sângele ei; oasele voastre – oasele ei; carnea voastră – carnea ei; măruntaiele voastre – măruntaiele ei; ochii voştri şi urechile voastre sunt ochii şi urechile ei. “Adevărat vă spun, sunteţi una cu Mama Pământească; ea este în voi, şi voi în ea. Din ea aţi fost născuţi, în ea trăiţi, şi în ea vă veţi întoarce iar. Sângele Mamei noastre Pământeşti este cel ce cade din nori şi curge în râuri; suflarea Mamei noastre Pământeşti este cea care şopteşte în frunzele pădurii şi suflă cu vânt puternic dinspre munţi; dulce şi tare este carnea Mamei noastre Pământeşti în fructele copacilor; puternice şi neclintite sunt oasele Mamei noastre Pământeşti în giganticele roci şi pietre ce stau ca santinele ale vremurilor apuse; adevărat, una suntem cu Mama noastră Pământească, şi cel ce se ataşează de legile mamei sale, şi mama sa se va ataşa de el.

“Dar va veni o zi când Fiul Omului îşi va întoarce faţa de la Mama sa Pământească şi o va trăda, chiar negându-şi Mama şi dreptul din naştere. Atunci el o va vinde în sclavie, şi carnea ei va fi răvăşită, sângele ei poluat, şi suflarea ei înăbuşită; el va aduce focul morţii în toată împărăţia ei, şi foamea lui va devora toate darurile ei şi va lăsa doar pustiu în locul lor.

     “Toate aceste lucruri le va face ignorând Legea, şi aşa cum un om ce moare încet nu îşi mai poate mirosi propria duhoare, aşa va fi şi Fiul Omului orb faţă de adevăr; căci aşa cum el îşi jefuieşte şi devastează şi distruge Mama Pământească, tot aşa se jefuieşte şi se devastează şi se distruge pe el însuşi. Căci a fost născut din Mama Pământească, şi una este cu ea, şi tot ceea ce face Mamei Pământeşti îşi face chiar lui însuşi. 

    “Demult, înainte de Marele Potop, Cei Mari umblau pe pământ, şi copacii giganţi, chiar aceia ce astăzi sunt doar legendă, erau casa şi împărăţia lor. Ei trăiau pe parcursul a multe generaţii, căci ei mâncau de la masa Mamei Pământeşti, şi dormeau în braţele Tatălui Ceresc, şi nu cunoşteau boala, bătrâneţea sau moartea. Fiilor Oamenilor li s-a lăsat prin testament toată gloria împărăţiilor lor, chiar şi cunoaşterea tainică a Copacului Vieţii care stă în mijlocul Mării Eterne. Dar ochii Fiilor Oamenilor fură orbiţi de viziunile lui Satan, şi de promisiuni de putere, chiar şi acea putere care cucereşte prin forţă şi sânge. Şi atunci Fiul Omului a rupt firele de aur ce îl legau de Mama Pământească şi de Tatăl Ceresc; el se îndepărtă din Curentul Sfânt al Vieţii unde trupul său, gândurile sale şi sentimentele sale erau una cu Legea, şi începu să îşi folosească propriile gânduri, propriile sentimente, şi propriile fapte, făcând sute de legi, pe când înainte era doar Una.

“Şi aşa Fiii Oamenilor s-au exilat singuri de la ei de acasă, şi de atunci ei s-au îngrămădit în spatele zidurilor lor de piatră, neauzind suspinul vântului în copacii înalţi ai pădurilor de dincolo de oraşele lor. (Mai pe larg despre acea perioadă vezi „Casa Domnului”, n.r.) “Adevărat vă spun, Cartea Naturii este o Scriptură Sfântă, şi dacă doriţi ca Fiii Oamenilor să se salveze şi să afle viaţa veşnică, învăţaţi-i încă odată cum să citească din paginile vii ale Mamei Pământeşti. Căci Legea e scrisă în tot ce este viaţă. Este scrisă în iarbă, în copaci, în râuri, munţi, în păsările cerului şi în peştii mării; doar atunci întunecata viziunea viitorului ajunge să nu se împlinească. “După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite în împărăţia Mamei Pământeşti pe îngerul Bucuriei, ca inimile noastre să fie pline de cântec şi bucurie când ne cuibărim în braţele Mamei noastre. “În sfârşit, Fiul Omului va căuta pace cu împărăţia Tatălui Ceresc; căci într-adevăr, Fiul Omului este doar născut din sămânţa tatălui său şi din trupul mamei sale, ca să-şi poată găsi adevărata moştenire, şi să afle în sfârşit că el este fiul Regelui. “Tatăl Ceresc este Unica Lege, care a dat formă stelelor, soarelui, luminii şi întunericului, ca şi Legii Sacre din sufletele noastre. Căderea frunzelor, curgerea râurilor, muzica nocturnă a insectelor, toate acestea sunt guvernate de Lege.

“Pe tărâmul Tatălui Ceresc sunt multe case, şi multe sunt lucrurile tainice pe care nu le cunoaşteţi încă. Adevărat vă spun, împărăţia Tatălui nostru Ceresc este vastă, atât de vastă încât nici un om nu-i poate cunoaşte limitele, căci nu există. Totuşi întreaga împărăţie poate fi găsită în cea mai mică picătură de rouă de pe o floare sălbatică, sau în parfumul ierbii proaspăt cosite pe câmpie sub soarele de vară. Adevărat, nu există cuvinte de a descrie împărăţia Tatălui Ceresc. (Vezi şi „Împărăţia misterioasă a spiritelor”, n.r.)

“Glorioasă este, într-adevăr, moştenirea Fiului Omului, căci îi este dat doar să intre în Curentul Vieţii ce îl conduce în împărăţia Tatălui său Ceresc. Dar mai întâi să caute şi să găsească pacea cu trupul său, cu gândurile sale, cu sentimentele sale, cu Fiii Oamenilor, cu cunoaşterea sacră, şi cu împărăţia Mamei Pământeşti. Căci adevărat vă spun, acesta este vasul ce îl va duce pe Fiul Omului pe Curentul Vieţii la Tatăl său Ceresc. Trebuie să aibă pacea care este înşeptită înainte să cunoască acea pace care depăşeşte înţelegerea, chiar aceea a Tatălui său Ceresc. “După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite în împărăţia ta, Tată Ceresc al nostru, pe îngerul Vieţii Veşnice, ca noi să putem zbura sub stele şi să trăim veşnic. Şi atunci Cel Mare a tăcut, şi o mare tăcere i-a cuprins pe Fraţi, şi nici unul nu a dorit să vorbească. Umbrele târziei după-amiezi se jucau pe suprafaţa râului, nemişcată şi argintie ca oglinda, iar pe cerul ce se întuneca se putea zări filigranul lunii crescânde a păcii. Şi marea pace a Tatălui Ceresc i-a învăluit pe toţi în iubire nemuritoare.  

              CURENŢII SACRII

    Aţi venit în cel mai tăinuit cerc, în taina tainelor, cea care era veche, atunci când tatăl vostru Enoh era tânăr şi umbla pe pământ. Iar şi iar aţi venit în călătoria voastră pentru mulţi ani, mereu urmând calea dreptăţii, trăind după Legea Sacră şi după sfintele jurăminte ale Frăţiei noastre, şi aţi făcut din trupul vostru un templu sacru unde locuiesc îngerii lui Dumnezeu. Mulţi ani aţi împărţit orele zilei cu îngerii Mamei Pământeşti; mulţi ani aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc, învăţaţi de îngerii săi necunoscuţi. Aţi învăţat că Legile Fiului Omului sunt şapte, ale îngerilor trei, iar a lui Dumnezeu una. Acum veţi afla despre cele trei legi ale îngerilor, taina celor trei Curenţi Sacri şi a străvechii căi de a-i traversa; astfel vă veţi îmbăia în lumina cerului şi la urmă iată revelaţia tainei tainelor: legea lui Dumnezeu, care este Una. 

Acum la ceasul dinaintea răsăritului soarelui, chiar înainte ca îngerii Mamei Pământeşti să respire viaţă în încă adormitul pământ, atunci intraţi în Curentul Sacru al Vieţii. Fratele vostru Copacul este cel ce deţine taina acestui Curent Sacru, şi Fratele vostru Copacul este cel ce vă învăluie în gândurile voastre, chiar aşa cum îl îmbrăţişaţi ziua, salutându-l când mergeţi singuri pe malul râului. Şi veţi fi una cu copacul, căci la începutul timpurilor toţi ne împărtăşeam în Curentul Sacru al Vieţii care a dat naştere întregii creaţii. Şi când îl îmbrăţişaţi pe Fratele vostru Copacul, puterea Curentului Sacru al Vieţii vă va umple tot trupul, şi veţi tremura înaintea puterii sale. Apoi inspiraţi adânc din îngerul Aerului, şi rostiţi cuvântul “Viaţă” odată cu expiraţia. Atunci veţi deveni într-adevăr Copacul Vieţii ce-şi scufundă rădăcinile adânc în Curentul Sacru al Vieţii dintr-un izvor etern. Şi atunci când îngerul soarelui încălzeşte pământul, şi toate creaturile pământului se bucură de ziua cea nouă, tot astfel trupul şi spiritul vostru se bucură în Curentul Sacru al Vieţii care curge către voi prin Fratele vostru Copacul.

Şi când soarele este sus pe cer, atunci să căutaţi Curentul Sacru al Sunetului. În căldura amiezii, toate creaturile sunt nemişcate şi caută umbră. Îngerii Mamei Pământeşti

sunt tăcuţi pentru un moment. Atunci este timpul să lăsaţi Curentul Sacru al Sunetului să pătrundă în urechile voastre; căci el poate fi auzit numai în tăcere. Gândiţi-vă la curenţii ce se nasc în deşert după o furtună neaşteptată, şi sunetul vuind al apelor când se grăbesc mai departe. Adevărat, aceasta este vocea lui Dumnezeu, dacă nu ştiaţi. Căci după cum este scris, la început a fost Sunetul, şi Sunetul era cu Dumnezeu, şi Sunetul era Dumnezeu: adevărat vă spun, când ne naştem, venim pe lume cu sunetul lui Dumnezeu în urechi, precum şi cu cântecul vastului cor al cerului, şi cu cântecul sacru al stelelor în orbita lor fixă; Curentul Sacru al Sunetului este cel ce traversează bolta stelelor şi împărăţia fără sfârşit a Tatălui Ceresc. El este veşnic în urechile noastre, astfel că nu îl auzim. Ascultaţi-l, atunci, în liniştea amiezii; îmbăiaţi-vă în el, şi lăsaţi ritmul muzicii lui Dumnezeu să vă bată în urechi până când deveniţi una cu Curentul Sacru al Sunetului. Acesta este Sunetul ce a creat pământul şi lumea, şi a înălţat munţii, şi a pus stelele pe tronurile lor de glorie în cele mai înalte ceruri. Şi vă veţi îmbăia în Curentul Sunetului, şi muzica apelor sale va curge peste voi; căci la începutul timpurilor astfel ne-am împărtăşit toţi în Curentul Sacru al Sunetului ce a dat naştere întregii creaţii. Şi vuietul puternic al Curentului Sunetului vă va umple întregul trup, şi veţi tremura înaintea puterii sale. Atunci inspiraţi adânc din îngerul Aerului, şi deveniţi însuşi sunetul, ca Sacrul Curent al Sunetului să vă ducă în nesfârşita împărăţie a Tatălui Ceresc, acolo unde ritmul lumii se înalţă şi se coboară. Şi când întunericul închide cu delicateţe ochii îngerilor Mamei Pământeşti, atunci să dormiţi şi voi, ca spiritul vostru să îi poată însoţi pe îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc. Şi în momentul de dinainte să adormiţi, atunci să vă gândiţi la glorioasele şi lucitoarele stele, albe, strălucitoare, depărtate şi pătrunzătoare. Căci gândurile voastre de până să adormiţi sunt ca arcul îndemânaticului arcaş, ce trimite săgeata unde vrea. Lăsaţi-vă gândurile de dinainte să adormiţi să fie cu stelele; căci stelele sunt Lumină, şi Tatăl Ceresc este Lumină, chiar acea Lumină ce este de o mie de ori mai strălucitoare decât strălucirea a o mie de sori. Intraţi în Curentul Luminii, în care chingile morţii îşi pot slăbi strânsoarea pentru totdeauna, şi eliberându-vă de hotarele pământului, urcaţi către Curentul Sacru al Luminii prin aprinsa radiaţie a stelelor, în împărăţia fără de sfârşit a Tatălui Ceresc. Întindeţi-vă aripile de lumină, şi în ochiul gândurilor voastre, înălţaţi-vă cu stelele în cele mai îndepărtate bogăţii ale cerului, unde nenumăraţi sori se aprind cu lumină. Căci la începutul timpurilor, Legea cea Sfântă a spus, să fie Lumină, şi fost Lumină. Şi veţi fi una cu ea, şi puterea Curentului Sacru al Luminii vă va umple întregul trup, şi veţi tremura înaintea puterii sale. Rostiţi cuvântul “Lumină” când inspiraţi adânc din îngerul Aerului, şi veţi deveni însăşi Lumina; şi Sacrul Curent vă va purta către nesfârşita împărăţie a Tatălui Ceresc, acolo pierzându-se în Eterna Mare de Lumină ce dă naştere întregii creaţii. Şi una veţi fi cu Curentul Sacru al Vieţii, mereu înainte de a adormi în braţele Tatălui Ceresc.

Adevărat vă spun, trupul vostru nu a fost făcut doar pentru a respira, şi a mânca, şi a gândi, ci de asemenea a fost făcut să intre în Curentul Sacru al Vieţii. Şi urechile nu au fost făcute doar sa audă cuvintele oamenilor, cântecul pasărilor, şi muzica ploii ce cade, ci ele au fost făcute şi să audă Sacrul Curent al Sunetului. Şi ochii voştri nu au fost făcuţi doar pentru

a vedea răsăritul şi apusul soarelui, secerişul spicelor de grâu şi cuvintele Sfintelor Scripturi, ci ei au fost făcuţi de asemenea să vadă Curentul Sacru al Luminii. Într-o zi trupul vostru se va întoarce la Mama Pământească; chiar şi urechile şi ochii voştri, de asemenea. Dar Curentul Sacru al Vieţii, Curentul Sacru al Sunetului, şi Curentul Sacru al Luminii, acestea nu s-au născut vreodată, şi nu pot muri vreodată. Intraţi în Curenţii Sacri, chiar al Vieţii, al Sunetului şi al Luminii care v-au dat naştere, ca voi să puteţi ajunge în împărăţia Tatălui Ceresc şi să deveniţi una cu el, la fel cum râul se varsă în îndepărtata mare. Mai mult decât atât nu poate fi spus, căci Curenţii Sacri vă vor duce către acel loc unde nu mai există cuvinte, şi nici chiar Sfintele Scripturi nu pot cuprinde tainele în ele. „PACEA SĂ FIE CU TINE !”